Monday, 21 August 2017
BREAKING NEWS

Italia, întotdeauna o experienţă culturală valoroasă

24 Apr
3:59

Să mergi la Roma şi la Vatican, de sărbătoarea Paştelui? Ce idee nebunească!

Aglomeraţie maximă, veritabilă călcare în picioare, o goană interminabilă şi epuizantă după numeroasele obiective de atins, cozi imense la bilete, înghesuială în interiorul muzeelor şi stres generat de dorinţa de a trăi cât mai mult momentul spiritual, într-o forfotă continuă şi sub presiunea timpului care zboară, nemilos. Ah, probabil toate la un loc! Probabil şi preţuri mai mari, pentru că aşa sunt comercianţii, încearcă să speculeze fiecare sărbătoare din calendar, fiecare adunare populară. Dar temerile iniţiale nu au fost, nici pe departe, confirmate. Un oraş decent în animaţia lui obişnuită, o metropolă prietenoasă încă de la prima întâlnire, gălăgioasă, desigur, şi colorată, dar nu strident, o căldură plăcută de primăvară, un orizont nesfârşit al sensibilităţii artistice şi turismului cultural de calitate, prin prisma şansei unice de a identifica pe teren, de a atinge şi de a rezona direct cu unele dintre capodoperele esenţiale ale omenirii, pe care capitala Italiei le pune la dispoziţie, cu abundenţă şi generozitate. Un sejur, merită amintit, derulat între două coordonate istorice majore, care au jalonat existenţa milenară a oraşului: celebrarea a 60 de ani de la semnarea Tratatelor comunităţilor europene, la 25 martie 1957 şi aniversarea a nu mai puţin de 2770 de ani de la fondarea Romei de către Romulus, conform tradiţiei, în ziua de 21 aprilie 753 î.Hr. (“Ab urbe condita”, în limba latină).

Un zbor ieftin asigurat de Ryanair şi, chiar pe aeroportul Leonoardo da Vinci-Fiumicino, citeam pe un panou publicitar: „Abbiamo portato in Italia oltre 100 milioni di turisti. Orgogliosi di supportare il turismo verso l’Italia. Ryanair”. 100 de milioane de turişti, da?! Cu litere mari. Transportaţi la bordul avioanelor low-cost irlandeze. Extrapolând, faceţi şi dumneavoastră un calcul rapid, poate de domeniul fantasticului, dar fără mari eforturi de gândire: două aeroporturi, mii de zboruri săptămânal, frecvenţă asigurată de zeci de companii, fiecare călător care scoate din buzunarul său măcar un euro, 10 euro sau chiar 500 de euro, bani investiţi cu sârg în economia locală. Iar asta se întâmplă nu doar în plin sezon, ci în mai tot timpul anului! (*vezi cifrele şi analizele ENIT – Agenzia nazionale italiana del turismo). Este drept, are şi ce admira armada zilnică de vizitatori. Oraşul oferă o pleiadă impresionantă, aproape ireală, de clădiri, monumente şi locuri realmente de vis. Pentru că unele doar în vis ţi le poţi imagina sau explica. Cum a putut mâna omului să conceapă asemenea minunăţii? Să construiască asemenea splendori? Să-şi însuşească, atât de graţios, din tehnica şi arta divinului? Câtă maiestrie şi fidelitate a reprezentării!

Nu voi stărui acum asupra lor, a miilor de situri, construcţii şi lucrări monumentale, presărate la tot pasul (Basilica Sfântul Petru şi Cetatea Vaticanului, Panteonul, Colosseumul, Fontana di Trevi, Forumul Roman, arcurile de triumf şi columnele comemorative, castelul Sant’ Angelo, monumentul naţional dedicat lui Vittorio Emanuele II, sutele de bazilici, edificii, pieţe şi palate, vestigiile bine conservate ale Ostiei antice, iar lista poate continua). Cu o hartă sau ghid în buzunar, cu tema parţial făcută de acasă (rezervarea şi cumpărarea online a biletelor pentru muzee mi se pare salvatoare, în condiţiile în care poţi sta la o coadă, ad-hoc, câteva ore bune), ca orice călător consecvent în pasiunea lui, merită să te pierzi pe străduţele şi cartierele frumos pietruite ale capitalei romane, pentru a descoperi nu doar o bună parte dintre cele mai importante şi mai faimoase opere de artă ale lumii, ci şi sensul existenţei, valoarea geniului creator, talentul artistic ca har dumnezeiesc, spre bucuria privirii şi a sufletului celorlalţi cohabitanţi ai planetei. De cele mai multe ori, însă, nu te poţi bucura în linişte de întâlnirea cu istoria, pentru că te trezeşti, pur şi simplu, exclamând cu voce tare: Extraordinar! Cum au putut oamenii ridica astfel de construcţii, acum câteva mii de ani? De unde au avut atâta forţă, de unde au ştiut cum să îmbine pietrele, cum să le dea formele şi culorile acestea angelice, aproape perfecte?

Via Crucis 2017

Te apuci însetat de făcut poze, crezând că, dacă surprinzi în imagini cât mai mult din peisajul înconjurător, recreezi în tine pentru eternitate relaţia specială cu acele monumente, cu acele piese de muzeu, cu acele formidabile expresii ale celestului. Te afli într-o permanentă bătălie cu timpul şi spaţiul, pe care, negreşit, o vei pierde: nu ai cum să redai din starea de exaltare, din fiorul contopirii cu trecutul, cu grandoarea şi solemnitatea creaţiei, doar apăsând nervos pe un buton şi mişcându-ţi geometric corpul şi capul. Însă nu oboseşti să încerci, victimă sigură a fragilităţii acţiunilor tale. Prea puţin consolat de sutele de fotografii digitale din memoria telefonului, intri automat în magazinele de souveniruri, sperând ca micile kitsch-uri din vitrină să-ţi redea măcar o parte din trăirea magică, supremă a acelor clipe. Ce dulce şi costisitoare amăgire!

Roma, Cetatea eternă! La Città eterna! Oraşul (Urbs) prin excelenţă sau Caput Mundi, Capătul lumii! Nimic mai adevărat decât această portretizare elogioasă: o cetate care nu şi-a încetat niciodată existenţa, care nu a ieşit din istorie, odată cu prăbuşirea Imperiului Roman de Apus (în anul 476, dată care se consideră că marchează sfârşitul Antichităţii şi începutul Evului Mediu, în Europa Occidentală), ci a continuat să supravieţuiască propriilor sale căderi şi decăderi, clădind forme noi de civilizaţie, pe mai vechile temelii, transformând altarele păgâne în biserici şi menţinând preocuparea pentru frumos într-un zăcământ viu de inspiraţie pentru posteritate. Un oraş legendar, nu neapărat prin numărul de legende, deja impresionant, ci mai ales prin impactul miturilor şi creaţiilor sale asupra conştiinţei europene şi universale. Rămâi iremediabil îndrăgostit de farmecul lent al vremurilor apuse, de energia pozitivă pe care o degajă ruinele prăfuite, de misterul ce se ascunde în spatele zidurilor înnegrite, combinate cu puterea de atracţie şi verva unei metropole moderne, în plină etalare a bogăţiilor sale excepţionale. Orice vizită la Roma devine, astfel, o ucenicie autentică în istoria şi arta civilizaţiei umane, o epopee interminabilă în cercul armoniei şi desăvârşirii spiritului, iar orice plecare, o moarte fizică dureroasă, care oferă, însă, darul unic al unei renaşteri interioare neaşteptate.

Fotografii şi text: Dan-Alexandru Popescu

Aprilie 2017

« »
Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *