Thursday, 13 December 2018
BREAKING NEWS

Barcelona: starea de bine la plural

23 Apr
11:10

Senzaţia când laşi în urmă sudul Europei şi te întorci în Nord (în cazul meu, la Bruxelles) este una de profundă inimă grea.

Mai întâi, spui adio unui soare incredibil de odihnitor. Un întreg week-end, Barcelona a fost scăldată din belşug de temperaturi în jur de 20 de grade. O clima perfectă la jumătatea lunii aprilie, cu care rezonezi instinctiv. Atmosfera citadină nu a avut timp să se încingă, adierea vântului este în armonie cu balansul mării, iar spectacolul naturii exotice mereu înverzite îţi bucură toate simţurile. Apoi, laşi în urmă o societate vie, intens animată şi colorată. La orice oră, din zi sau din noapte, întâlneşti oameni veseli, volubili, deschişi.

Desigur, reţeta miraculoasă este şi pe bază de sangria sau diverse cocktailuri, dar stă în firea localnicilor -şi a turiştilor care-i asaltează, la propriu- să se simta bine, să se lase antrenaţi, în mod natural, într-un asemenea mediu primitor. Nu în ultimul rând, păstrezi amintirea unei arhitecturi de excepţie, cu stiluri care se scot în evidenţă reciproc, fără a concura pentru a-i stârni admiraţia trecătorului. Pur şi simplu sunt acolo şi acaparează privirea. Alternanţa culturală (cohabitarea dintre roman, gotic, neo-clasic modernist şi contemporan) contribuie la plăcerea momentului, la degustarea acestuia într-un şuvoi de senzaţii totale: de libertate, de putere, de desfătare.

N-aş îndrăzni să spun că în trei-patru zile ajungi să le cuprinzi pe toate, mai puţin în raport cu dimensiunile fizice ale oraşului şi mai mult vizavi de ceea ce are el de oferit. Abia respiri când intri să vizitezi piaţa Boqueria, cu gândul de a atinge, de a încerca fiecare produs expus din abundenţă pe tarabe, sau când asişti la o reprezentaţie de flamenco, legănând din cap, pierdut în vise sau bătând alert ritmul cu piciorul. Răsufli greu după o plimbare pe colina (muntele) Monjuïc, apoi te înmoi aşteptând să iei telecabina, care să te transporte rapid peste port, către plajă. La Barceloneta. Vibrezi în contact cu nisipul şi marea, efectul traducându-se instantaneu printr-o comandă la una dintre terasele din apropiere: o carafă de sangria, por favor! Sau una cerveza fria, depinde de gust. Iar după lunga escapadă prin oraş, descoperi că ai fost dintotdeauna fanul Barçei, chiar dacă rareori savurezi fotbalul la televizor (ca mine…), şi că nu ţi-ar displăcea o mică locuinţă cu flori la terasă, de unde să urmăreşti, zilnic, fluxul continuu de turişti.

Restaurantele te invită la o permanentă căutare a felului favorit (bineînţeles că vei descoperi mai multe retete preferate, de asta a şi apărut, probabil, ritualul servirii de tapas), si doar promenada pe bulevardele largi, străjuite de copaci majestuoşi, mai poate să-i ofere corpului tău o uşoară alinare. Întâlnirea tradiţională cu artele şi artiştii stradali, intens reprezentaţi în această forfotă urbană mediteraneeană, consacră şarmul inegalabil al capitalei catalune, un univers bogat, mai ales prin viaţa pe care o degajă la tot pasul.

Fotografii şi text: Dan-Alexandru Popescu

Aprilie 2016

« »
Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *