Monday, 23 October 2017
BREAKING NEWS

Ecomobilul lumii străbate o zonă cu turbulenţe

05 Jun
3:44

Joi, 1 iunie, Donald Trump anunţă retragerea Statelor Unite[i] de pe lista celor 195 de state semnatare ale Acordului de la Paris privind schimbările climatice şi mai deschide un front: cu natura şi aliaţii săi.

De parcă nu era suficient că se află într-o luptă permanentă cu teroriştii din Siria, cu dictatorul din Coreea de Nord, cu o bună parte a presei (the Mainstream Media) şi chiar cu o bună parte a societăţii şi clasei politice americane, care îl socoteşte inapt şi nepotrivit pentru a ocupa o funcţie prezidenţiala de aşa calibru. Declarând acum război militanţilor şi actorilor ecologişti, acelor state şi organizaţii internaţionale care contribuie la combaterea poluării şi a încălzirii globale, în final, tuturor cetăţenilor planetei, interesaţi de prezervarea acesteia, nu face decât să întărâte gratuit spiritele, deja încinse de aroganţele sale diplomatice şi de lipsa de pregătire politică. Practic, liderul Lumii Libere încetează să coexiste în persoana preşedintelui Statelor Unite ale Americii, vocaţia şi atributele acestei posturi unice transferându-se celorlalţi conducători occidentali, vizibili pe scena publică şi, de ce să nu o spunem, mult mai carismatici.

În prima linie, astăzi, Emmanuel Macron, noul preşedinte al Franţei, tânăr, ambiţios şi incisiv în declaraţii, opunându-se prompt poziţiei exprimate de omologul său american: „Vă spun ferm, în această seară. Nu vom renegocia un acord mai puţin ambiţios. În niciun caz […] În chestiunea climatului, nu există un plan B. Pentru că nu există o planetă B”[ii]. Declaraţia sa bilingvă, tranşantă şi larg difuzată în toate mediile, se încheie cu îndemnul simbolic „Make the Planet Great Again!” (conform textului în limba engleză), o formulare ironică, cu rostul de a contracara binecunoscutul slogan electoral al lui Donald Trump, „Make America Great Again”. Să pui America înaintea Planetei înseşi, sau oricare alta ţară, este ca şi cum ti-ai proteja masa din sufragerie, asteptând liniştit să se prăbuşească tavanul.

"Observations throughout the world make it clear that climate change is occurring, and rigorous scientific research demonstrates that the greenhouse gases emitted by human activities are the primary driver." Statement on climate change from 18 scientific associations (2009)

Shanghai, oct. 2014

Simpaticul Justin Trudeau, premierul canadian, se află şi el pe această listă scurtă, mereu un zâmbet şi cu răspuns aproape perfect la toate întrebările care frământă omenirea. Nu în cele din urmă, doamna Angela Merkel, experimentatul cancelar german, extrem de respectată în cancelariile lumii şi catalogată drept „noul lider al Lumii Libere”[iii], imediat după preluarea mandatului de către preşedintele Trump. O antipatie evidentă faţă de ieşirile politice la rampă ale celui de-al 45-lea preşedinte al S.U.A., cu ocazia celor două evenimente importante ale lunii mai, summit-ul G7 de la Taormina şi întâlnirea NATO de la Bruxelles, care au precedat momentul descris mai sus. Deja, în toată această joacă de-a orgoliile internaţionale, pe nişte mize imense, se întrezăreşte figura vicleană a lui Vladimir Putin, încrezător în viitor şi în capacitatea sa de presiune şi persuasiune…

Donald Trump îşi hrăneşte ego-ul cu fiecare declaraţie publică, cu fiecare intruziune în afacerile internaţionale, marcată de o abordare novice a relaţiilor dintre state, a diplomaţiei şi geopoliticii, sub masca înfumurării excesive, încercând parcă să demonteze întreg ansamblul de realizări anterioare, din simpla dorinţă de a-şi lega numele de un subiect major şi de a produce rumoare. Într-o societate supusă accentuat transformărilor, orice atitudine iresponsabilă din partea persoanelor cu putere de decizie -în cazul de faţă, conducând prima putere economică, militară şi nucleară a lumii- nu face decât să creeze prejudicii generale şi să agraveze starea de instabilitate regională. Asistăm neputincioşi la manifestările unui comportament patologic, răbufnind necontrolat, la intervale dese de timp, o energie în slujba idealurilor personale, pe marginea revendicărilor naţionalist-populiste.

Să nu-l bănuim automat de vreo agenda ascunsă, pentru că observăm cum abordările din aceste prime şase luni de mandat îi sunt, de multe ori, chiar lui însuşi necunoscute, fiind doar rezultatul unor capricii înşelătoare şi, deopotrivă, îngrijorătoare. Acest grad extrem de impredictibilitate, văzut atât din afara, cât şi din interiorul sistemului (al establishment-ului) dăunează pe termen lung imaginii Americii şi autorităţii sale pe tărâmul guvernanţei globale. Îi vor trebui ani Statelor Unite pentru a corecta, în măsura în care se vor dovedi erori de calcul strategic si de judecată politică, actele preşedintelui său proaspăt ales. Este adevărat, poţi reveni asupra deciziei sau cu semnatura pe un document, dar transformările care se produc în lanţ în urma unor acţiuni nesăbuite sau insuficient analizate sunt cu bătaie lungă.

În diplomaţie, orice gest are o semnificaţie, orice virgulă separă nişte nuanţe, orice cuvânt traduce o posibilă direcţie de discuţii. În politică, orice poziţie oficială antrenează o responsabilitate colectivă, a unei ţări întregi, a tuturor cetăţenilor ei. Rar o personalitate contemporana care să stârnească, într-un timp atât de scurt, atâtea valuri de nemulţumire şi furie publică. Nu îndrăznesc să-l compar pe Donald Trump cu niciun personaj din istorie. E un copil teribil al secolului său, mult prea dificil de perceput ca un lider, mai degrabă ca un şef ursuz sau împărat vicios, care, prins într-o serie de jocuri pe care nu le înţelege în profunzime, dar nici nu încearcă să o facă, nefiind intelegator si comunicativ cu semenii,  este luat în serios de nevoie, datorita taliei sale, dintr-o postură în care o minte sclipitoare poate face minuni, iar una rău intenţionată, ignorantă sau pur şi simplu grăbită poate declanşa catastrofe.

Mesajul este oarecum uşor de citit: America nu-şi onorează acordurile şi aliaţii. Un prost exemplu pentru celelalte state, care continuă pe drumul industrializării forţate, neglijându-se cu bună ştiinţă chestiunea poluării, schimbările climatice fiind considerate un moft al show-biz-ului politic. Pentru că „Noi inainte de toate”, pentru că bani şi profit vs. umanitate şi mediu înconjurător. Rămâne să vedem dacă ce s-a construit până acum, în materie de progres social şi dezvoltare durabilă, este suficient de trainic pentru a rezista tentaţiilor de putere. Şi escaladărilor. Periculos exerciţiu.

Dan-Alexandru Popescu

[i] The White House, Office of the Press Secretary, Statement by President Trump on the Paris Climate Accord, June 01, 2017: https://www.whitehouse.gov/the-press-office/2017/06/01/statement-president-trump-paris-climate-accord.

[ii] Emmanuel Macron, Déclaration suite au retrait des Etats-Unis de l’accord de Paris, texte en français-anglais, Elysée, 1er juin 2017: http://www.elysee.fr/declarations/article/declaration-suite-au-retrait-des-etats-unis-de-l-accord-de-paris/.

[iii] Vezi interviul cu scriitorul israelian Amos Oz, în Spiegel, March 02, 2017: http://www.spiegel.de/international/world/amos-oz-believes-trump-doesn-t-have-a-idea-of-mideast-policy-a-1136648.html.

« »
Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *